Când
furtunile vieții, uneori, îți întunecă seninul din ochii tăi,
lăsându-ți privirile ațintite spre pământ, iar sufletul, obosit, își
oprește pentru o clipă zborul spre cer; când privești în jur și observi
că florile tinereții se scutură încet, iar stâncile din cale își
răsucesc pasul ușor, fără să poți face ceva, aruncă-ți ancora pe țărmul
iubirii.
Dincolo de furtuni, dincolo de nori și de ape adânci, dincolo de moarte vei afla un refugiu care-ți va aduce liniște și pace, puterea de a merge înainte cu orice preț, puterea de a o lua, uneori, de la capăt, atunci când ți se pare că-i pierdut și că pe cale ai alunecat.
Există totuși speranța că pe țărmul iubirii te așteptă încoronarea ta, iar în mijlocul furtunii de aici prezența Iubirii divine. Îndreaptă-ți pasul spre cer și ochii spre țărmul veșniciei. Acolo unde durerile pier și lacrimile dispar, acolo te așteaptă Iubirea.
Când furtunile vieții, uneori, te întunecă, adu-ți aminte de cuvintele Iubirii divine: Am suferit întristările tale, am trecut demult prin ceea ce treci tu, prin luptele și suferințele tale, am gustat durerea din plin. Cunosc lacrimile tale…și Eu am fost lovit, și Eu am fost adeseori singur. Să nu crezi că ești singur și părăsit. Eu, care pentru tine am ales să mor, să-Mi dau viața, nu te voi părăsi niciodată, cu niciun chip.
Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina – zice Domnul care are milă de tine.
Cerul nu poate dărui nimic mai mult decât a dăruit El. Ai încredere! Și această Iubire care-ți este oferită niciodată, o, niciodată nu te va dezamăgi. Ea va fi puterea vieții tale, puterea sufletului tău, puterea credinței tale. Pentru că Iubirea…Iubirea este ISUS.
Sursa :Erika Kost
Dincolo de furtuni, dincolo de nori și de ape adânci, dincolo de moarte vei afla un refugiu care-ți va aduce liniște și pace, puterea de a merge înainte cu orice preț, puterea de a o lua, uneori, de la capăt, atunci când ți se pare că-i pierdut și că pe cale ai alunecat.
Există totuși speranța că pe țărmul iubirii te așteptă încoronarea ta, iar în mijlocul furtunii de aici prezența Iubirii divine. Îndreaptă-ți pasul spre cer și ochii spre țărmul veșniciei. Acolo unde durerile pier și lacrimile dispar, acolo te așteaptă Iubirea.
Când furtunile vieții, uneori, te întunecă, adu-ți aminte de cuvintele Iubirii divine: Am suferit întristările tale, am trecut demult prin ceea ce treci tu, prin luptele și suferințele tale, am gustat durerea din plin. Cunosc lacrimile tale…și Eu am fost lovit, și Eu am fost adeseori singur. Să nu crezi că ești singur și părăsit. Eu, care pentru tine am ales să mor, să-Mi dau viața, nu te voi părăsi niciodată, cu niciun chip.
Pot să se mute munții, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine și legământul Meu de pace nu se va clătina – zice Domnul care are milă de tine.
Cerul nu poate dărui nimic mai mult decât a dăruit El. Ai încredere! Și această Iubire care-ți este oferită niciodată, o, niciodată nu te va dezamăgi. Ea va fi puterea vieții tale, puterea sufletului tău, puterea credinței tale. Pentru că Iubirea…Iubirea este ISUS.
Sursa :Erika Kost
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu