Inima mea zdrobita…

Inima mea se afla pe masa de lucru a Maestrului Olar. De-a lungul timpului ,
păcatul si suferinta îsi lăsaseră amprenta pe inima mea, afectându-i
sensibilitatea si murdărind-o. Ba mai mult, nu mai putea nici primi, nici
păstra revărsarea dragostei lui Dumnezeu, căci avea mult prea multe
spărturi. Acestea se iviseră pe când lutul fusese încă foarte moale, în urma
nemiloasei biciuri din partea durerii, ce lăsase nenumărate urme de lovituri
si cicatrice pe suprafata ei altădată netedă si strălucitoare. Acum era
cenusie, lipsită de orice strălucire si absolut respingătoare… si cu totul
nefolositoare.
Stăpânul plângea, căci stia prea bine ce trebuie să facă: pentru a-I putea
fi de vreun folos, trebuia s-o zdrobească în bucăti fără număr. Ridică
ciocanul îngrijorărilor si îngădui loviturii dureroase să-mi zdrobească
inima. O dată… încă o dată… si încă o dată… până ce inima mea ajunse o
grămăjoară de tărână – lut lipsit de formă si stors până si de ultima
picătură de viată. Suspină, Îsi întoarse privirile spre mine si-mi sopti cu
duiosie:
CURAJ, COPILUL MEU, N-AM TERMINAT ÎNCĂ. SUFERINTA PE CARE O ÎNDURI ÎTI VA FACE BINE ÎN CELE DIN URMĂ, EU AM UN SCOP ÎN TOT CE FAC…
Lacrimi fierbinti Îi brăzdau obrazul, picurând ca niste boabe de rouă peste rămăsitele inimii mele – grămăjoară de lut care, sub frământarea Lui neobosită, se transformă într-un bulgăre de lut moale si tot mai usor de prelucrat.
Inima mea, zdrobita mea inimă a ajuns din nou folositoare, fremătând de-o nouă viată si dobândind un nou rost! Stăteam si priveam cu uimire cum Stăpânul modela un vas nou din lutul inimii mele. Nu, nu crezusem că se mai poate face ceva cu inima mea greu încercată si bolnavă. Vasul nu avea forma
initială, dar Stăpânul părea multumit… Stăpânul era din ce în ce mai
multumit… De data aceasta, în loc ca inima mea să fie distrusă de durere,
ea se lăsa modelată, păstrând în fiecare fibră a sa amprenta dragostei Sale.
Dumnezeu mai are mult de lucrat la inima mea, dar nu mă tem, fiindcă
de-acuma stiu că are un scop în tot ce face. Adevărul este că tot privindu-L
cum lucrează, mi-am dat seama că oricât de zdrobită sau de dezgustătoare ar
fi o inimă, nu se poate ca Stăpânul – Maestrul Olar – să n-o poată
transforma într-o capodoperă a iubirii Sale…

___(autor necunoscut)