Te vad cum plangi in neagră disperare
Din valul greu nu-ti mai gasesti scapare
Te lupti din greu,te lupti ades cu tine
O,fiul meu sa nu te laşi de Mine.
                                                                                                                                                                Ref: Să nu te laşi,să nu te laşi de Mine
Cand este greu şi lupţi ades cu tine
Să nu te laşi căci Îmi arat puterea
Chiar de-ai cazut şi eşti rănit
Chiar de vrajmaşul te-a lovit
Îţi leg Eu rana şi-Ţi alin durerea.
                                                                                                                                                                     Ştiu că ţi-e greu când treci prin încercare
Ţi-ascult suspinul,simt rana cum te doare
De plânsul tău mă doare şi pe Mine
Cu tine sunt şi nu te las în lume.
                                                                                                                                                                 Cu tine sunt când valul te loveşte
Cu tine sunt când pasul ţi-oboseşte
Eşti în cuptor ca să-ţi încerc credinţa
Dar tot Eu,Domnul îţi dau biruinţa.

                                                                                                                                                                 Te vreau curat,te vreau doar pentru Mine
Să nu iubeşti nimic ce-i rău din lume
Să poţi iubi cu-a Mea iubire pură
Copilul meu vreau aur fără zgură.

Amin

-„Când am coborât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit… Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.“ Ieremia 18.3-4-

Cât de adevărat şi exact este acest argument divin despre viaţa omului! Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului. Oamenii caută să fugă de adevărul acesta spunând că totul s-a dezvoltat din nimic prin legi naturale. Dar Cuvântul lui Dumnezeu contrazice afirmaţiile oamenilor. Şi apoi de ce ne este frică să acceptăm că am fost creaţi de Creatorul?
Dumnezeu a creat pe om cu scopul ca el să-i fie ascultător, să-i slujească şi să-L onoreze. Dar păcatul a ruinat acest „vas“.

Omul nu mai este cum l-a creat Dumnezeu, nici din punct de vedere spiritual şi nici corporal. Urmările ascultării de satan, marele mincinos, sunt catastrofale: omul a devenit supus morţii. Dar Dumnezeu nu doreşte ca omul să rămână veşnic în această stare decăzută. De aceea S-a îngrijit de un mijloc de salvare, ca astfel omul să revină la starea de glorificator al lui Dumnezeu. Unul din rezultatele mântuirii va fi învierea corporală a ce-lor adormiţi în Domnul. El va face prin puterea Sa din trupuri slabe cuprinse de fiorul morţii, trupuri de glorie. Cât de mulţumitori ar trebui să-i fim lui Dumnezeu!                                                                                                                                sursa :         Meditatii Crestine