Credinta !

Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile* nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd. Evrei 
Lasa-ti problemele tale in mana Domnului !

Te vad cum plangi in neagră disperare
Din valul greu nu-ti mai gasesti scapare
Te lupti din greu,te lupti ades cu tine
O,fiul meu sa nu te laşi de Mine.
                                                                                                                                                                Ref: Să nu te laşi,să nu te laşi de Mine
Cand este greu şi lupţi ades cu tine
Să nu te laşi căci Îmi arat puterea
Chiar de-ai cazut şi eşti rănit
Chiar de vrajmaşul te-a lovit
Îţi leg Eu rana şi-Ţi alin durerea.
                                                                                                                                                                     Ştiu că ţi-e greu când treci prin încercare
Ţi-ascult suspinul,simt rana cum te doare
De plânsul tău mă doare şi pe Mine
Cu tine sunt şi nu te las în lume.
                                                                                                                                                                 Cu tine sunt când valul te loveşte
Cu tine sunt când pasul ţi-oboseşte
Eşti în cuptor ca să-ţi încerc credinţa
Dar tot Eu,Domnul îţi dau biruinţa.

                                                                                                                                                                 Te vreau curat,te vreau doar pentru Mine
Să nu iubeşti nimic ce-i rău din lume
Să poţi iubi cu-a Mea iubire pură
Copilul meu vreau aur fără zgură.

Amin

-„Când am coborât în casa olarului, iată că el lucra pe roată. Vasul pe care-l făcea n-a izbutit… Atunci el a făcut un alt vas, cum i-a plăcut lui să-l facă.“ Ieremia 18.3-4-

Cât de adevărat şi exact este acest argument divin despre viaţa omului! Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului. Oamenii caută să fugă de adevărul acesta spunând că totul s-a dezvoltat din nimic prin legi naturale. Dar Cuvântul lui Dumnezeu contrazice afirmaţiile oamenilor. Şi apoi de ce ne este frică să acceptăm că am fost creaţi de Creatorul?
Dumnezeu a creat pe om cu scopul ca el să-i fie ascultător, să-i slujească şi să-L onoreze. Dar păcatul a ruinat acest „vas“.

Omul nu mai este cum l-a creat Dumnezeu, nici din punct de vedere spiritual şi nici corporal. Urmările ascultării de satan, marele mincinos, sunt catastrofale: omul a devenit supus morţii. Dar Dumnezeu nu doreşte ca omul să rămână veşnic în această stare decăzută. De aceea S-a îngrijit de un mijloc de salvare, ca astfel omul să revină la starea de glorificator al lui Dumnezeu. Unul din rezultatele mântuirii va fi învierea corporală a ce-lor adormiţi în Domnul. El va face prin puterea Sa din trupuri slabe cuprinse de fiorul morţii, trupuri de glorie. Cât de mulţumitori ar trebui să-i fim lui Dumnezeu!                                                                                                                                sursa :         Meditatii Crestine                                                                                                          

Sunt aici,stau la dispozitia Ta

Eu iti dau putere

                                                                                                                                                                             De ce porti tu povara atator indoieli,
Cuvantul meu e vesnic si pe Pamant si-n Cer?
Eu pot sa-ti dau credinta, chiar daca tu esti slab,
Dar nu privii la tine, copilul Meu, cel drag!

Eu pot sa-ti dau putere cand tu esti in durere,
Dar nu privi la valuri, ci cheama-Ma degrab!
Asteapta cu credinta, ca Eu dau biruinta,
Da, Eu si nimeni altul sunt izbavirea ta.

De ce porti tu povara atator deznadejdi,
De ce-ti pierzi tu rabdarea cand stii ca eu veghez?
O, spune-mi Mie totul, si jos, la crucea Mea,
Te chem sa-ti lasi povara oricare ar fi ea.

O, vino in lumina, odihna Mea-i deplina!
Eu pot sa-ti dau rabdare, eu pot sa te-ntaresc,
Eu pot sa-ti dau vedere si sa revars putere,
Iar tu cu bucurie ai sa ma proslavesti.

De ce cazi tu adesea, invins de-ngrijorari
Si te iei dupa temeri cand esti in incercari?
Cand Eu sunt peste toate si totul e al Meu,
Cand esti in a Mea mana, iar Eu sunt Dumnezeu?

Eu sunt Isus Mesia, Eu am invins robia,
Eu am invins si moartea, Eu pot sa te-ocrotesc.
Eu te-am ales din Lume, Eu te-am chemat pe nume,
Si de ramai in Mine, prin Mine biruiesti.

Atunci cand Domnul te incearca !

Sunt momente in viata cand Dumnezeu iti incearca credinta,in momentele acelea parca nici rugacinuea nu mai este ascultata,te simti singur,parasit de Dumnezeu,avem un exemplu in biblie ...Iov care  striga catre Dumnezeu dar nu-i raspundea Iov30:20,uneori nu ne raspunde tot pentru binele nostru,Iov nu era un oarecare om era un om neprihanit si totusi Dumnezeu i-a testat credinta,si dragostea lui pentru Dumnezeu.Nu e suficent sa-I spui Domnului ca il iubesti va trebuii sa demonstrezi si Dumnezeu ne da sansa acesta la fiecare in parte,fiecare o sa avem oportunitatea aceasta de a-I arata Domnului ca Il iubim cu adevarat si ca nu e o dragoste doar de pe buze .Nu este usor sa treci prin asfel de momente dar Domnul ne va ajuta pentru ca El nu ne da mai mult de cat putem duce,iar aceste incercari sunt menite pentru a ne intarii,in Iacov spune chiar sa ne bucuram in incercare Ioacov 1:2,3,pentru ca atunci Dumnezeu ne modeleaza ,ne slefuieste ne face sa semanam tot mai mult cu El,doar El ne poate transforma intr-o capodopera a iubirii Sale,deci lasa-te pe mana Marelui olar El te va modela te va face sa semeni tot mai mult cu El .

Inima mea zdrobita…

Inima mea se afla pe masa de lucru a Maestrului Olar. De-a lungul timpului ,
păcatul si suferinta îsi lăsaseră amprenta pe inima mea, afectându-i
sensibilitatea si murdărind-o. Ba mai mult, nu mai putea nici primi, nici
păstra revărsarea dragostei lui Dumnezeu, căci avea mult prea multe
spărturi. Acestea se iviseră pe când lutul fusese încă foarte moale, în urma
nemiloasei biciuri din partea durerii, ce lăsase nenumărate urme de lovituri
si cicatrice pe suprafata ei altădată netedă si strălucitoare. Acum era
cenusie, lipsită de orice strălucire si absolut respingătoare… si cu totul
nefolositoare.
Stăpânul plângea, căci stia prea bine ce trebuie să facă: pentru a-I putea
fi de vreun folos, trebuia s-o zdrobească în bucăti fără număr. Ridică
ciocanul îngrijorărilor si îngădui loviturii dureroase să-mi zdrobească
inima. O dată… încă o dată… si încă o dată… până ce inima mea ajunse o
grămăjoară de tărână – lut lipsit de formă si stors până si de ultima
picătură de viată. Suspină, Îsi întoarse privirile spre mine si-mi sopti cu
duiosie:
CURAJ, COPILUL MEU, N-AM TERMINAT ÎNCĂ. SUFERINTA PE CARE O ÎNDURI ÎTI VA FACE BINE ÎN CELE DIN URMĂ, EU AM UN SCOP ÎN TOT CE FAC…
Lacrimi fierbinti Îi brăzdau obrazul, picurând ca niste boabe de rouă peste rămăsitele inimii mele – grămăjoară de lut care, sub frământarea Lui neobosită, se transformă într-un bulgăre de lut moale si tot mai usor de prelucrat.
Inima mea, zdrobita mea inimă a ajuns din nou folositoare, fremătând de-o nouă viată si dobândind un nou rost! Stăteam si priveam cu uimire cum Stăpânul modela un vas nou din lutul inimii mele. Nu, nu crezusem că se mai poate face ceva cu inima mea greu încercată si bolnavă. Vasul nu avea forma
initială, dar Stăpânul părea multumit… Stăpânul era din ce în ce mai
multumit… De data aceasta, în loc ca inima mea să fie distrusă de durere,
ea se lăsa modelată, păstrând în fiecare fibră a sa amprenta dragostei Sale.
Dumnezeu mai are mult de lucrat la inima mea, dar nu mă tem, fiindcă
de-acuma stiu că are un scop în tot ce face. Adevărul este că tot privindu-L
cum lucrează, mi-am dat seama că oricât de zdrobită sau de dezgustătoare ar
fi o inimă, nu se poate ca Stăpânul – Maestrul Olar – să n-o poată
transforma într-o capodoperă a iubirii Sale…

___(autor necunoscut)